PARTICIPANTI

 

Universitatea Babes-Bolyai / Facultatea de Teatru si Televiziune Cluj-Napoca

Infiintata in 1991, ca departament de teatru in cadrul Facultatii de Litere, institutia noastra s-a dezvoltat necontenit si si-a creat un bun renume pe plaja educationala artistica din Romania. Absolventii sai au devenit nume de rasunet in arta teatrala a ultimului deceniu. Oferind, la inceput, specializari in Arta actorului, Regie de teatru si Teatrologie, in linia romana si maghiara, si beneficiind constant de o echipa de cadre didactice prestigioase, atit la disciplinele dedicate culturii teatrale, cit si la cele dedicate scenei, Departamentul de Teatru si-a imbogatit oferta, incepind din anul 2004, cu o noua specializare – Fotografie, Cinematografie, Media – si a devenit facultate de sine statatoare in 2005.

Facultatea de Teatru si Televiziune face parte din Universitatea „Babes-Bolyai”, institutie academica multiculturala, cu o bogata traditie si care se bucura de o larga apreciere internationala. Astfel, studentii nostri pot beneficia de posibilitatea efectuarii unor stagii la universitati straine partenere si, totodata, de recunoasterea europeana a diplomelor obtinute aici.

SPECTACOL INVITAT : “Asteptandu-l pe Godot” de Samuel Beckett

Tinand cont de dezgustul general fata de status quo-ul clasei muncitoare si fata de impulsul unui stil de viata nomad, ireconciliabil cu stabilitatea si familia, am decis sa fac din spectacolul meu cu „Asteptandu-l pe Godot” un tribut adus nomazilor.

Asadar, propun o montare in ruinele noastre urbane, unde umbla dependentii de droguri, si vagabonzii care-si asteapta Godot-ul, salvarea sau pierzania venita din imensitatea orasului.Vad in acest oras o tot mai mare gura pregatita sa-i inghita.

„Asteptandu-l pe Godot”, de Samuel Beckett, este una dintre cele mai importante opere clasice ale teatrului. Textul, care a schimbat cursul dramaturgiei secolului al XX-lea, a fost reprezentat prima data in 1953 si spune povestea a doi vagabonzi, Vladimir si Estragon, care asteapta la nesfarsit, la umbra unui copac, dupa un necunoscut domn Godot, care nu apare niciodata.

Desi Gogo si Didi asteapta pe cineva, noi suntem mai interesati de desfasurarea relatiei lor decat de obiectul dorintei. Cred ca aceasta manevra de geniu a lui Beckett a schimbat definitiv perceptia asupra posibilitatilor teatrului contemporan care poate sa se afle intr-un glisaj permant intre ce este si ce nu este, intr-o zona a limburilor.

Personajele apar intr-o lume dominata de intuneric, o lume a unui permanent crepuscul. Acest text este, parca, un ultim strigat de flecareala, intr-o epoca in care imaginea calca in picioare fara mila suprematia de secole a cuvantului. De aceea, am luat decizia de a acorda imaginii forta in cea de-a doua parte in detrimentul cuvantului si invers. Voi reduce mult din actul II, actiunile personajelor ramanand niste umbre a ceea ce vazusem in primul act, mici gag-uri, cateva cuvinte, o dezmembrare brusca si inexplicabila pe care ei o incaseaza ca normala. Am ales pe alocuri parodia, prin ea Beckett operand o vivisectie a culturii, care culmineaza cu monologul-dicteu automat al lui Lucky.

Cu rabdarea pusa la incercare intr-un mod sisific, cat si cu spiritul vesel al lui Charlot, personajele beckettiene rasuna in fiecare dintre noi in moduri diferite. Poate ca intocmai principiul stranietatii l-a facut pe Harold Bloom sa-l plaseze pe Beckett la finalul Canonului Occidental.



Distributia:
Vladimir:
Simona Arsu
Estragon:
Vlad Birzanu
Pozzo:
Alexandru Aron
Lucky:
Raul Hotcas
Baiatul:
Vlad Albu-Steiu

Regie / Scenografie – Andrei Majeri

Durata spectacolului: 1h 15min